Învățături Ortodoxe


Sfaturile Arhiepiscopului Arseni (Ciudovski) despre pregătirea pentru spovedanie

Noi venim la spovedanie cu intenția de a primi iertarea păcatelor, prin preot, de la Domnul și Mântuitorul nostru. Astfel, să știi dară că spovedania ta va fi deșartă, nelucrătoare și chiar ofensatoare pentru Domnul, dacă mergi la spovedanie fără nici o pregătire, fără nici o ispitire a conștiinței tale, de rușine ori din vreo altă pricină, ascunzându-ți păcatele tale, și dacă te spovedești fără plângerea inimii și umilință, doar formal, cu indiferență, mecanic, neavând intenția vădită de a te îndrepta de aici înainte. Adesea, mulți vin la spovedanie fără nici un fel de pregătire. Și ce înseamnă a te pregăti? A-ți ispiti cu osârdie conștiința, a-ți aduce aminte și a simți din inimă păcatele tale și a te hotărî de a le destăinui pe ele, de a le spune duhovnicului, de a te pocăi pentru ele și nu doar a te pocăi, ci și a fugi de aici înainte de ele. Și astfel, cât ne putem aminti, să Ie mărturisim pe ele. Chiar mai bine ar fi dacă pe o foaie de hârtie le-am însemna pe acestea. Iar despre acele păcate pe care oricât ai dori nu poți să ți le amintești, nu te neliniști că ele nu ți se vor ierta. Tu să ai doar hotărârea sinceră ca întru toate să te pocăiești și cu lacrimi să ceri de la Domnul să-ți ierte toate păcatele pe care ți le amintești și pe care nu ți le amintești.

La spovedanie, spune tot ceea ce te neliniștește, ce te doare, nu te stânjeni că spui din nou păcate pe care le-ai făcut și mai înainte. Acea mărturisire este bună când tu mergi mereu cu simțământul stării tale vrednice de plâns și îți birui orice rușine și iei aminte la rănile păcatelor tale.

Există și așa-numitele păcate „de nemărturisit", cu care mulți trăiesc în decursul anilor și poate chiar întreaga viață. Dorești tu ca altădată, chipurile, să le descoperi pe ele duhovnicului, fiindu-ți rușine să le mărturisești pe acestea și astfel trece an după an și tot mereu ți se împovărează sufletul și ți se pregătește veșnică osândă. Unii dintre acești oameni sunt fericiți: după o vreme, Domnul le trimite un duhovnic care deschide gura și inima acestor păcătoși ce nu se căiesc și ei își mărturisesc toate păcatele, în acest chip, acești oameni primesc ușurare duhovnicească, ca și cum și-ar recăpăta sănătatea. Cu toa te acestea, ar trebui să ne temem de păcatele nepocăite!

Păcatele nemărturisite sunt o datorie a noastră ce în permanență ne îngreunează. Și ce este mai bine decât a ne plăti datoria recăpătându-ne liniștea în suflet? Tot astfel și cu păcatele - acele datorii duhovnicești ale noastre: mărturisește-le înaintea duhovnicului și inima ta va deveni din ce în ce mai ușoară.

Pocăința, la spovedanie, este o biruință asupra noastră înșine, un trofeu al biruinței, astfel că cel care se pocăiește cu adevărat se învrednicește de respect și de cinste.

NIKOLAI E. PESTOV
POCĂINȚA, Editura Sophia

Creștin Ortodox