Cuvinte duhovnicești


Ce însemnătate are pentru noi faptul că Hristos „a înviat”?

Cea mai mare însemnătate. Învierea lui Hristos ne arată că am fost cu desăvârșire mântuiți. Căci, în primul rând, ea ne dă asigurarea că tot ce a spus Iisus Hristos e adevărat, deci și aceea că El este Fiul lui Dumnezeu și că moartea Lui a avut drept scop eliberarea noastră din robia păcatului și împăcarea noastră cu Dumnezeu. În al doilea rând, Învierea lui Hristos ne asigură că moartea ce domnea peste firea noastră a fost învinsă, că trupurile noastre nu vor rămâne veșnic prefăcute în țărână, ci vor învia. Căci trupul lui Hristos e pârga firii noastre, și precum El a înviat, așa vor învia și trupurile noastre. Astfel, Învierea lui Hristos e temelia credinței noastre. Daca n-ar fi înviat El, tot ce a spus El n-ar fi căpătat adeverire și nici noi n-am avea siguranța că înviem. De aceea, Sfântul Apostol Pavel spune: „Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credința voastră, sunteți încă în păcatele voastre. Și atunci și cei ce au adormit întru Hristos au pierit... Iar acum Hristos a înviat din morți, fiind începătura (a învierii) celor adormiți. Căci de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om și învierea morților. Că precum în Adam toți mor, așa și în Hristos toți vor învia” (I Cor. 15, 17-18, 20-22).

Învierea lui Hristos înseamnă numai revenirea trupului mort la viața dinainte de moarte, sau înseamnă și o prefacere a acelui trup?

Învierea nu e numai o revenire a trupului la viața dinainte de moarte, ci înseamnă și o prefacere totală a trupului. Ea e o treaptă nouă și cea din urmă pe drumul mântuirii noastre, urcat de Hristos. Lucrarea de mântuire a lui Hristos nu s-a încheiat cu moartea Sa pe Cruce, ci e desăvârșită prin Înviere. Dacă lucrarea Lui de mântuire ar fi constat numai în răscumpărarea vieții noastre cu viața Lui, ea s-ar fi isprăvit cu moartea Lui. Și atunci viața Lui și a noastră, după Înviere, nu s-ar fi deosebit prea mult de cea dinainte de moartea lui Hristos pe Cruce. Dar lucrarea de mântuire a constat și într-o desăvârșire a firii noastre, slăbită de păcat, iar desăvârșirea aceasta a realizat-o Iisus Hristos întâi în firea Sa, până la capăt, ca apoi, prin împărtășire din ea, să se desăvârșească și firea noastră. Și capătul acesta al desăvârșirii firii noastre în Sine, l-a ajuns. Iisus prin învierea Lui. Astfel, trupul nostru care va învia nu va mai fi ca trupul nostru de acum, ci desăvârșit, după asemanarea lui Hristos cel înviat.

În ce fel s-a prefăcut trupul Domnului prin Înviere? Ce a însemnat Învierea lui Hristos pentru firea omenească a Lui, mai întii, ca să știm ce va însemna ea și pentru noi toți, atunci când ne vom împărtăși de ea?

Am spus mai înainte că prin înviere trupul Domnului a ajuns nemuritor și liber de trebuințele materiale și de durere. Așa vor ajunge și trupurile noastre înviate. Prin înviere, Hristos a scos din firea noastră stricăciunea și moartea. Chiar dacă El a mâncat după înviere, n-a făcut-o din trebuință, ci ca să «învedereze adevărul învierii».Apoi, trupul Domnului a devenit luminos și plin de slavă, așa cum s-a arătat o clipă pe muntele Taborului. Dumnezeirea Lui s-a arătat în El în toată strălucirea, ca pe Tabor, deși oamenii n-o puteau vedea pentru că nu Se coborâse încă Duhul Sfânt peste ei. Așa vor fi și trupurile noastre după înviere. Căci zice Apostolul Pavel: „Așa este învierea morților: Se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru nestricăciune; se seamănă întru necinste, înviază întru slavă; se seamană întru slăbiciune, înviază întru putere; se seamană trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Dacă este trup firesc este și trup duhovnicesc” (I Cor. 15, 42-44).

De ce s-au pus în Simbolul Credinței cuvintele: „a treia zi, după Scripturi”?

Aceste cuvinte sunt luate din I Corinteni 15, 3, 4, unde Apostolul Pavel scrie: „Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce și eu am primit, cum că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; și cum că a fost îngropat și că a înviat a treia zi, după Scripturi”.

De când începe numărătoarea lor și cum sunt ele socotite, având în vedere faptul că Hristos a murit la ora trei după-amiaza în Vinerea Mare și a înviat în primele ore ale Duminicii?

Sfântul Ioan Damaschin a formulat o tâlcuire potrivit căreia, cu adevărat, Hristos a stat în mormânt timp de trei zile și trei nopți. Analizând faptele legate de Răstignire, el spune că, în Vechiul Testament, Dumnezeu a numit întunericul noapte și lumina zi. Așadar, întunericul care s-a așternut peste toate în timpul Răstignirii, de la ora douăsprezece și până la ora trei dupa-amiaza, este considerat noapte, fiindca soarele nu s-a întunecat din cauza vreunui nor care ar fi acoperit raza solară. Întunericul a căzut pe tot pământul pentru că a lipsit energia generatoare de lumină ce izvorăște din corpul solar. De la ora trei și până la apusul firesc al soarelui, a fost zi. În continuare, a fost noaptea de vineri spre sâmbată, care se socotește ca fiind cea de-a doua noapte, iar sâmbata este cea de-a doua zi. În fine, noaptea de sâmbătă este a treia noapte, iar începutul zilei de duminică, în care a înviat Hristos, este socotit ziua a treia.

Sfântul Mucenic Anastasie Sinaitul alcătuiește o altă tâlcuire, care se încadrează aproximativ între aceleași coordonate. El spune că, în Vechiul Testament, ziua este socotită începând cu seara. În cartea Facerii, este scris: Și a fost seară și a fost dimineață: ziua întâi (Facerea 1,5). Prin urmare, după spusele Sfântului Anastasie, ora la care Hristos a murit este parte a zilei de vineri, care a început joi după-amiaza și se încadrează în prima zi. Seara de vineri și ziua de sâmbătă sunt considerate ca fiind cea de-a doua zi, iar seara de sâmbătă până în zorii zilei de duminică, atunci când Hristos a înviat, sunt socotite a treia zi, pentru că includ o parte din ziua de duminică.

Ce înseamna „după Scripturi”?

Că Hristos a murit și a înviat întocmai cum s-a prevestit despre El în Vechiul Testament, adică toate acestea s-au întâmplat „potrivit Scripturilor”. Această adeverire a Scripturilor arată iarăși Dumnezeirea lui Iisus Hristos și planul dumnezeiesc al mântuirii, pregătit de mai, înainte. În capitolul 53 de la Isaia e scris: „Că s-a luat de pe Pământ viața Lui. Pentru fărădelegile poporului Meu a fost adus la moarte” (v. 8). Iar în Psalmul 15 se spune: „Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea” (v. 10). Învierea de a treia zi a fost închipuită de petrecerea timp de trei zile și trei nopți a lui Iona în pântecele chitului, precum Însuși Domnul a spus: „Neam viclean și desfrânat cere semn, și semn nu i se va da lui, decât semnul lui Iona proorocul. Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile și trei nopți, așa va fi și Fiul Omului în inima pământului trei zile și trei nopți” (Matei 12, 39, 40).

Ce spun Sfintele Scripturi despre Înviere?

Sfintele Scripturi vorbesc în multe rânduri despre Învierea Domnului. Sf. Apostol Pavel dă un șir întreg de fapte care dovedesc că Mântuitorul a înviat cu adevarat (I Cor. 15, 1-20), iar Sfinții Evangheliști istorisesc cu de-amănuntul cum s-a întâmplat marea minune a Învierii (Matei 28, 1-10; Marcu 16, 1-8; Luca 24, 1-12, 15-31, 36-50; Ioan 20 si 21).

Surse:
1. Învățătura de Credință Ortodoxă, Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Doxologia
2. Creștin Ortodox website